PROFILE

Astazi nu este foarte neobisnuit sa vorbim despre pantofi facuti din aur; este doar – de lux! Iar “inventatorul” pantofilor de lux este Salvatore Ferragamo. Pasionat pana in ultimul por al finite sale, pantofarul Italian a creat o adevarata legenda din propriile sale maini. Numele sau a ajuns pe buzele tuturor femeilor si numai in picioarele celor mai norocoase.

Fiind al unsprezecelea din cei paisprezece copii ai familiei, Salvatore Ferragamo s-a nascut in 1898, intr-un satuc saracacios numit Bonito, la 100 de kilometric de Napoli. Inca de copil a manifestat un mare interes fata de pantofi, iar dupa ce a facut prima pereche de pantofi, la numai noua ani, a fost evident pentru el ca aceasta este chemarea.

La 11 ani era ucenicul unui mare pantofar din Napoli, iar la 13 ani avea deja propriul butic in Bonito. Pasiunea sa pentru incaltaminte era atat de mare incat simtea constant nevoia sa faca mai mult. Dar, asa cum spunea el insusi in cartea sa autobiografica, Shoemaker of dreams, “in Bonito nu exista viitor pentru cei ambitiosi. Ei trebuie sa mearga in Napoli, apoi mai departe, spre marile orase, Roma, Florenta sau Milano. Poate chiar mai departe, peste Atlantic, in Statele Unite, pentru a scapa de monotonia, frustrarile si saracia din Bonito”.

La 14 ani, Salvatore pleaca in America pentru a munci alaturi de unul dintre fratii sai, care lucra intr-o mare companie de incaltaminte din Boston. Aici a descoperit produsele in serie si a fost fascinate de masinariile moderne. In acelasi timp a vazut care erau limitarile calitative ale acestor produse. Pe la 20 de ani s-a mutat in santa Barbara, California, pentru a fi alaturi de un alt frate al sau. Aici a deschis un butic de reparat pantofi.

Intalnirea cu lumea filmului

California era taramul de vis al acelor ani, la fel cum era si industria filmelor de acolo. Salvatore a inceput in scurt timp sa faca designul incaltamintei actorilor. A facut cizme de cowboy pentru westernuri si sandale romane sau egiptene pentru genurile epice ale marilor regizori si producatori. Actorii, dar mai ales actritele, au inceput sa devina dn ce in ce mai interesati de frumusetea si controlul pantofilor lui Salvatore. Curand, acestia au inceput sa comande incaltaminte pentru ei insisi. Intre timp, Salvatore, in constanta sa cautare pentru “pantoful perfect”, s-a apucat sa studieze anatomia umana, inginerie chimica si matematica la Universitatea din Los Angeles.

Cand industria cinematografica s-a mutat la Hollywood, pantofarul a urmat-o. In 1923, a deschis aici un magazin de pantofi care a marcat startul carierei sale de “pantofar pentru vedete”, cum a fost denumit de presa locala. Actori faimosi ca Mary Pickford, Rudolf Valentino, John Barrymore Jr. , Douglas Fairbanks, Gloria Swanson si multi altii au devenit clienti fideli, iar popularitatea pantofarului a cunoscut un avant impresionant.

Salvatore Ferragamo a schimbat in mod radical moda incaltamintei din aceasta perioada. De la stilul dantelat la cel inchis, ceea ce dadea perfectiune era faptul ca incaltarile erau foarte elegante si foarte confortabile. El a creat, tot in acei ani, prima sandala.

Inapoi la tara – mama

Succesul sau a adus cu sine si probleme. Comenzile erau uriase, iar mana de lucru din America nu putea face pantofii pe care Ferragamo ii dorea, astfel incat, in 1927, el a decis sa se intoarca in Italia, la Florenta – un oras traditional, bogat in maiestria lucratului manual. Din atelierul sau de aici, unde pusese la punct o linie tehnologica de productie a incaltamintei cu operatii strict manuale, exporta constant produsele sale in State. Acest lucru nu a durat foarte mult pentru ca marea criza din 1929 a interrupt brusc orice legatura economica cu America, iar firma de acolo a fost inchisa. Ferragamo nu s-a pierdut cu firea, canalizandu-si toata energia catre piata nationala. Pana in 1936, businessul sau mergea atat de bine incat avea deja inchiriate doua ateliere si un magazine in Palazzo Spini Feroni in Via Tornabuoni. Tot in aceasta perioada, Ferragamo a creat sandala infundata din pluta, care a fost ulterior imitate in toata lumea. Inovatia nu a insemnat doar forma sandalei ci si materialul din care a fost facuta. Pantofarul obisnuia sa spuna ca poate face pantofi din absolute orice – ceea ce a si demonstrat; pluta, lemn, metal, rafie, pasla, materiale sintetice – orice putea inlocui pielea si tocurile de otel!

Aceasta perioada de avant a sa a fost marcata se de casatoria cu Wanda Miletti, fiica unui doctor din Bonito, care l-a urmat in Florenta si i-a daruit sase copii.

Dupa al Doilea Razboi Mondial, in toata lumea, pantofii Salvatore Ferragamo au devenit un simbol al reconstructiei Italiei, prin designul si productia lor. Acestia au fost anii inventiilor memorabile – de la pantofii cu tocuri stiletto facuti faimosi de Marilyn Monroe la sandalele din aur sau cele “invizibile” din nailon – Salvatore Ferragamo a castigat in 1947 prestigiosul premiu “Neiman Marcus Award”, un Oscar in lumea modei, acordat pentru prima data unui creator de pantofi.

In 1950, compania sa avea 700 de angajati care faceau 350 de perechi de pantofi pe zi, manual. Magazinul sau din Via Tornabuoni a devenit favoritul multor personalitati ca Greta Garbo, Sophia Loren, Anna Magnani, Ducesa de Windsor sau Audrey Hepburn.

Vis implinit

Cand Salvatore Ferragamo s-a stins din viata, in 1960, deja isi realizase visul, acela de a crea si produce cei mai frumosi pantofi din lume. Sotia sa, Wanda Ferragamo Miletii, a preluat conducerea companiei si a desavarsit visul “pantofilor de aur”. La inceput singura, apoi ajutata de cei sase copii ai sai, a reusit sa conduca cu success provocatoarea mostenire lasata de sotul ei. Datorita inteligentei, ambitiei si spiritului ei de afaceri, Salvatore Ferragamo este acum un brand de lux renumit.

Wanda Ferragamo a primit numeroase premii prestigioase pentru munca sa, atat in Italia cat si peste hotare. Dintre acestea, “International Woman of the Year” in 1982, diploma de onoare pentru literature oferita de Universitatea din New York in 1986, si una pentru economie in 1996, “Fashion Group Award”, San Francisco – 1992. in 2004 a fost nominalizata pentru “Cavaliere din Gran Croce” de presedintele Italiei.

NICOLE CATALIN  -  articol publicat in BusinessWoman Lifestyle, 2007

In cabinetul ei de pe strada Leon Voda, doctorul Anneliese Bauer explica unui impatimit al tutunului mecanismul prin care compania sa, Vita Nova, il poate ajuta acolo unde vointa si fizicul au dat gres. Practic, ea sustine ca aparatura sa de biorezonanta lecuieste viciul.

Cu o activitate de aproape o jumatate de an, Vita Nova opereaza zece centre la nivel national si a atras deja in jur de 250 de pacienti.

Potentialul afacerii este mare, daca tinem cont de numarul mare de fumatori din Romania – in jur de noua milioane, adica aproape jumatate din populatia tarii. “Dintre acestia, 25% vor sa renunte”, sustine Bauer. “Dar sa renunti la fumat nu este un lucru usor de facut”.

Toti medicii recomanda pacientilor sa renunte la tigari, adauga ea, dar nici unul nu explica cum trebuie sa faca acest lucru. “Noi nu incercam sa convingem oamenii sa renunte, noi le oferim o solutie celor care doresc asta”.
Oamenii care vin la centrul de terapie beneficiaza de consultatie, sedinta de biorezonanta si asistenta post tratament. Procedura biofizica (biorezonanta) este simpla si nu are efecte secundare, cum ar fi cresterea in greutate sau sevrajul – acea stare de rau pe care o simte persoana care incearca sa se lase de fumat cu ajutorul vointei, dar fara a urma un tratament.

“Biorezonanta in medicina este mai mult decat o noua terapie, este pur si simplu un alt mod de a privi pacientul, tratamentul si procesul vindecarii”, spune Bauer.

Deja acest nou tip de medicina incepe sa se impuna in foarte multe tari. In momentul de fata, exista centre de terapie pentru renuntare la fumat in peste 70 de tari peste tot in lume, atat in Europa, cat si in tari ca Venezuela, China, Arabia Saudita sau Vietnam.

“Biorezonanta este una din marile promisiuni ale stiintelor medicale deoarece, prin influenta pe care o exercita asupra proceselor fundamentale ale organismului, declanseaza si stimuleaza autoregenerarea acestuia”, explica doctorul. “Marele sau avantaj este ca, prin modul de actiune, domeniul sau de utilizare este multilateral si nu are efecte secundare. ii reaminteste doar organismului ceea ce – in perioada sanatatii sale – stia deja.

Procedura elimina “lipsa de nicotina” pe care o simte organismul si care indeamna la fumat. Durata tratamentului este de jumatate de ora, pacientul urmand sa consume cel putin trei litri de apa pe zi timp de o luna.

publicat in The Investor, decembrie 2006

The speed with which some businesses started and the general pace of the economy in Romania was directly proportional with the certainty of 2007 European integration. Experts agree that jobs followed an ascending trend, from quantity to quality. People have become more efficient, and we can talk about specialization in areas where the education system in Romania does not offer much. The present context demands the healthy development of society as a whole. Political and economic analysts talk about the importance of the education factor. Camelia Stanculescu, general manager of Manpower Romania, says that the educational role must be taken on by recruitment agencies, or human resources departments, as well as by learning institutions.

Andreea Calin, senior HR consultant at Aims Human Capital Romania, agrees that the Romanian education system is in need of reform. “It should not concentrate only on visible aspects, such as an actualization of specializations, for instance”, she explained, “but mainly on changes in the essence of the teaching system, with more practical orientation and less theoretical, getting to a shift in mentalities”, she concluded. There are many diverse opinions on Romanian education. All, however, have a common denominator: a very weak practical base. The biggest problem seems to be that many specializations are missing from university and post-university systems. For instance, there is no school specializing in sales, which is a very significant area right now. The same is true of advertising. The banking sector is also insufficiently covered, and the list could continue. Under these conditions, the question can be asked: how can we have specialists without a theoretical basis? But, more importantly, what does it mean to be a specialist? Madalina Didea, Hart Human Resources Consulting managing partner, thinks that “being a specialist means having quality results, not necessarily quantitative ones, proven in the area one specializes in”. She thinks that “quality qualifies one in an area more than quantity, with the addition of years of experience”. “I think it is more important how the ones around you validate and perceive you, how often they call on you and your work”. Not lastly, for Didea, a good specialist is also “the one who is constantly looking for improvement, who constantly learns, and never puts a stop to their professional and human evolution. He is characterized by passion and epistemic curiosity for their area of activity”. Andreea Calin from Aims believes that one becomes a specialist when “he has accumulated enough experience to realize what he has to learn, and to define the way in which he will go about obtaining knowledge or experience”. Customized professional training So, we are talking about people who specialize in certain areas depending on qualities, aptitudes, and passions. In the situation where there is no theoretical base, it is obvious that no employer can ask for very strict professional background. “Considering the latent anachronism of the Romanian educational system, there are few situations in which the requirements for upper education are very strict”, said Andreea Calin. She admits the fact that professional requirements are rather targeted at specific knowledge, results, and “attitudes that are rarely educated or able to educate on in our system of education”. In choosing the right candidate for a job, like that of account manager or copywriter, a careful screening process is necessary. Madalina Didea said that in such situations, what is of interest to the recruiter is a set of personal behavioral and psychological features. Andreea Calin agrees. She talked about choices made through “performance profiles”, which are “those indicators that help us differentiate between a candidate with some experience in an area, and the professional who had notable achievements and potential”. “Of course, more than in the case of other positions”, she continued, “candidate profiles should be interesting from the perspective of identifying a potential for originality, and, in the case of the copywriter, a potential for creativity. The specific abilities that are investigated reach the area of inventiveness, but also the traditional one”, she added, “such as customer orientation, communication, the level of conformity with the procedures of the organization where they expect to work”. Professional training on the job proved its qualities in time. We can talk about specialists who can face up to a new job, maybe one that is atypical for Romania. Career help HR specialists agree with the fact that one of the most important choices we make is that of our profession. Madalina Didea said that “choosing a career is not a random event, but an expression of one’s personality. What we achieve at work, and what we get out of it, depends on the ratio between personality and the social, economic, and organizational environment. It is important for young people to know their potential, their personal features, and the inner motivations for certain areas of activity, as a premise for success and satisfaction in their future careers”. Andreea Calin recommends to young people starting off in their careers “to be open, and interested in understating in depth what it means to have a job and a career in a certain area. To inform themselves by any means possible, and not turn down an alternative because it seems that the responsibilities are more administrative and less creative”. Also in support of young people, but also in support of people who want a change of career, programs have been developed to help them. Such a program was developed by the Educativa group with its partners. The program is called “Caravana Educativa”, and its first edition took place between December 2005 and June 2006 in the best 90 high schools, national colleges, and Romanian schools. The program is part of a larger project that intends to promote products and services that assist Romanian youth in identifying and taking advantage of personal development opportunities. Box 1: Madalina Didea, a person with 8 years experience in HR, has a few useful pointers for the ones at the beginning of their career. As long as you are looking for an answers to the question “What would I like to do?”, don’t forget a few basic rules: Don’t draw conclusions on second hand information. Maybe you heard that the work of a social worker is badly paid, and that stops you from choosing that profession. Look into it. Talk with social workers. Maybe you will discover that work in this area will be better paid and more interesting than you though. Everything is possible, so seek as much information as you can, from a lot of sources. Share your plans with others Share your ambitions, plans, with friends, or even a career counselor. They could give you a different perspective, and the chance to better understand the possibilities that that professional area has. Be aware that your professional way is not irreversible Don’t try to read the future. The purpose is to understand what you are directing your energy towards at the present, and to allow yourselves to walk that path. The more you are enthusiastic about your way, the better your results. Be aware that the ones around you will not be equally thrilled That is normal. Maybe some friends will be against it outright. That could be a good thing too. A moderate dose of disagreement will give you more confidence in making independent decision. Nothing is forever No decision is definitive. Everything can change or be reformulated. Take the liberty to be flexible, and if things do not go your way, go in another direction. Don’t get discouraged There will always be people to advise you to go for safety. There is no such thing. If the institution tells you to try, then do. It is better to understand for yourself what possibilities you have, rather than trust in guesses about how you will do.

by Anca Nicoleta Catalin (ex Anca Toma) published in BBW on January 2007

Vise colorate, desene, povesti vesele si triste spuse de miile de fotografii asezate peste tot, doua pisici care se cearta pentru locul intii la afectiune … iar in mijlocul tuturor ea. Un zimbet cald, prietenos, dublat de o privire patrunzatoare si miini puternice. Ea este Ioana Huiduc, cunoscuscuta mai ales sub numele ChiHae, nume cu care semneaza arta sa fotografica. O combinatie originala intre un nume coreean dat de instructorii ei de taekwondo (arta martiala coreeana) si o personalitate puternica, profund ancorata in realitatile rominesti.

Desi pasiunea pentru culori si desen s-a nascut odata cu ea, Ioana Huiduc nu a fost un copilul linistit, cufundat intr-o lume de papusi. Desenul a ramas un joc de copilarie pentru ca “nimeni nu si-a imaginat ca as putea avea chemare artistica. Nu aveam nici un artist in familie: mama este jurist si tata – inginer in cercetarea zootehnica”.
Pentru ca deborda de curiozitate, imaginatie si energie, mama ei s-a gindit ca sportul poate fi o forma de manifestare. Dupa ce a incercat scrima, tenis, handbal, atletism, Ioana a gasit ceea ce i se potrivea ca o minusa. La noua ani a inceput sa practice taekwondo – un sport foarte dur, dar care, spune ea, “m-a invatat sa ma cunosc foarte bine, sa-mi inving temerile, sa ma autoeduc si sa fiu foarte rezistenta la durerea fizica”. Astfel si-a descoperit si cultivat dragostea pentru budism si pentru filosofia coreeana. Dar lucrurile nu s-au oprit aici.
“Este foarte important ca ceea ce faci sa faci cu pasiune, cu daruire -  numai asa poti da totul”.

Au urmat medalii de aur, trei ani in care a fost campioana mondiala la taekwondo, culminind in 1999 cu selectionarea pentru Olimpiada de la Sidney. Din pacate, un accident in timpul antrenamentelor a pus capat practicarii acestui sport la nivel de performanta.

A ramas cu invataturile, cu spirtul pur, cu pasiunea si cu numele – ChiHae. Chi inseamna ‘istet’, dar Hae – ‘ocean’ sau ‘intelepciune’. “Este un nume personalizat si a fost ales de niste oameni care si-au facut o parere despre mine”, explica ea. “Am crescut alaturi de cultura si lumea coreeana de la noi. Taekwondo nu a fost pentru mine doar un sport. Cel putin jumatate din timpul pe care il petreceream impreuna cu instructorii era dedicat spiritului si filosofiei artelor martiale”.

Faptul ca a crescut in spiritul acestor valori a scos la iveala talentul creator si asta a insemnat doar primul pas.
“Am invatat si m-am dezvoltat in acest spirit. Acum face parte din mine. Am invatat sa am incredere in mine, dar nu in sensul de dezvoltare a ego-ului, ci dimpotriva – de a fi autocritica. Am invatat sa recunosc, in primul rind fata de mine, ce e bun sau rau in ceea ce fac sau sunt. Faptul ca am o rezistenta fizica foarte mare mi-a dat o oarecare autonomie si un alt fel de incredere in mine. Am invatat sa nu-mi fie teama de limite”.

Reintoarcerea la arta…

Fotografia era o pasiune veche, dar neexplorata suficient pina acum sase ani.
“Prima data cind am facut fotografii – si nu poze – a fost in Canada, cu multi ani in urma. Un foarte bun prieten mi-a pus in brate o punga de filme si mi-a zis sa fac ce vreau cu ele”.

asta a fost momentul in care Ioana Huiduc a descoperit pasiunea pentru fotografie. La un moment dat a realizat niste fotografii la rugamintea unor prieteni, iar rezultatele au fost foarte bune si au motivat-o sa continue.
“Eu am facut asa cum fac de obicei: am pus suflet in ceea ce fac si am facut cit de bine am putut!”
Au urmat documentari pe Internet si discutii pe forumurile de specialitate, cautind sa descopere cit mai multe taine din arta fotografica. “Noaptea cautam informatii si aveam discutii interminabile pe Internet, iar ziua urmatoare era pentru mine o noua provocare”.

De mare ajutor i-a fost intilnirea cu cunoscutul fotograf Dinu Lazar.
“Am avut norocul sa-l intilnesc pe unul dintre forumurile foto si am invatat foarte multe lucruri de la el. Pot spune, fara sa exagerez, ca a fost mentorul meu”.

Lucrurile au evoluat intr-un ritm propriu. Rezultatele nu au intirziat sa apara si ele s-au concretizat in primele expozitii de arta fotografica. Prima expozitie colectiva a fost in 2001 la Teatrul National Bucuresti, in cadrul Tirgului International de Arte Vizuala, iar prima expozitie personala, tot in 2001, s-a numit “Tarimul pierdut – Maramures”.
Pentru ca in Romania nu exista facultate de fotografie, ChiHae a devenit studenta la Facultatea de Film, sectia Imagine de Film si TV – unde este studenta eminenta. intre timp, a redescoperit placerea de a desena si de a picta. Deja are in plan o mica expozitie de pictura.

“Jocul meu preferat este propria mea viata”

Ritmul alert al vietii artistice s-a oprit deocamdata pentru Ioana Huiduc. Ea este acum mama lui Philip, pe care l-a adus pe lume la sfirsitul lunii mai. Rolul de mamica ii aduce multe bucurii, trairi neasteptate si sentimentul fericirii in stare pura.  “Nu m-am gindit ca vreau un copil, dar s-a intimplat si eu cred ca nu este cazul sa opresti intr-un fel sau altul mersul firesc al lucrurilor. Totul se intimpla dintr-un motiv”, suride ea. “Viata este jocul meu preferat”.

Ioana Huiduc este membru al IRSCA Gifted Education (Institutul Roman pentru Studii si Cercetari Avansate – Gifted Education). in aceasta calitate, ea a primit sprijin pentru a-si organiza mai multe expozitii in strainatate. Totodata, ea se specializeaza in dreptul proprietatii intelectuale, fiind avocat stagiar. Se implica si in diverse proiecte media, ca om de imagine si film.

Fotografii preferati: Henry Cartier Bresson si Eikoh Hosoe.
Pictorii preferati: Van Gogh, Viorel Marginean si Gerard Garouste.
Scriitorii preferati: (Mowlana Jalaluddin) Rumi, Mircea Eliade, Arnaud Desjardins, Mihai Eminescu, Gustav Meyrink, Hesse, Kundera si Dan Iancu.
Parfumul preferat: Heritage de la Guerlin
Culoarea preferata:  in continua schimbare, mai nou portocaliul togilor folosite de calugarii budisti.

“In arta trebuie sa faci ceea ce simti, nu ceea ce se cere. Este motivul pentru care nu mai vreau sa particip la expozitii de grup. Vreau ca ceea ce fac sa ma reprezinte pe mine, altfel simt ca fac ceva comercial si nu imi place.”

articol publicat in The Investor, SEPTEMBRIE 01, 2006

Anca Nicoleta Catalin (ex Anca TOMA)

According to the philosophy put forth by the Romanian national poet, people want financial power, professional recognition, and a personal life full of satisfaction. More simply put: gold, fame, and love – in that order. Nowadays, making each action more efficient is a priority, and it gives us the hope that we can have it all… if we know how to get organized. But the challenges of the new millennium mean, first of all, time. Business, deadline, to do list… all these are constantly stealing from our other life, the personal life. A famous American actor said that we should “judge our success by the things we had to give up to get it”.

Needs, wishes, priorities It is said that, in order to build a successful career, you have to work many hours a day, and there is no such thing as private life. HR experts are optimistic, and say that, in the last few years, attempts to find a balance between work and personal life have been successful. Cristina Fedorovici, HR consultant for Advice Human Resources said that “the emphasis is more on quality of work, not quantity”. More than that, “there are companies that limit overtime”, she explained, “it is not paid, and cannot be claimed towards days off. That is because an employer performing employees, and they learned that this can only be obtained with balanced employees, who have a normal home life”, she added. Fedorovici talks about the fact that more and more employers have started trying to find solutions for their employees, so that they can spend more time with the family. “They give the possibility for husbands and their children to go with them on business trips, giving them days off with the trip, making up a small vacation”. HR experts say that managers of a lot of companies reached the conclusion that giving a day off per week outside the weekend, two or three days per month, or making the work schedule shorter by three or four hours on certain days, is of more interest for the employee than material benefits. On the other hand, people are more and more aware of the importance of thinking long term about their career. The Romanian employee is no longer lured so much by a raise, if it does not come with a recognition of his merit and his results, of the value he brings to the company. Stelian Marian, Human Capital Solutions managing directors, in an interview with BBW, also talked about the choices that Romanians make in this area. In his opinion, most go for the higher salary. There is a smaller population segment, but growing, which have financial stability, and who now want recognition. “It is a classical example”, Marian said, “confirming Maslow’s theory, that you first satisfy your basic needs, then you go for affirmation”, he concluded. On the other hand, Fedorovici believes that “a balance is sought between higher salary and professional recognition”. The Advice expert thinks that “the Romanian labor market matured a lot lately, and will continue to mature, at the same pace”. Her colleague, Elena Popa, HR consultant, said she is noticing a slight trend to choose a higher salary, but, in most cases, both go “hand in hand”. “Some candidates told us that in certain moments in their careers they went for a higher salary, even if that position was not very satisfying”, she said. “However, in most cases they did not last long in that position, and they quickly started seeking jobs that had prospects for professional development and decent money, even if not right from the start”, she concluded. Popa also spoke about the people’s priorities. In her opinion, they are influenced age, and by family situation. Younger people are more oriented towards more work to build up a career, and to answer certain personal needs. On the other hand, those with some degree of achievement start putting more emphasis on personal life, with all it involves, family, friends, time for rest and relaxation. “There are workaholics out there, for which work substitutes for family and personal life. They don’t necessarily work for money or advancement, but because they are simply addicted to work”, she said. Life – with or without work If he had enough money for a good life, Stelian Marian admits he would get involved in a business or a project. “It would be hard not to do anything productive”, he said, but adds that he would assign more time to family and hobbies. Cosmin Paunescu, KD Investments Romania general manager, also cannot see his life at this point without his career. “When you work with passion, when you seek out challenges, when you can develop new projects and have the satisfaction of finalizing them”, he said, “professional life equally helps with individual fulfillment”. However, he smiled, “if I would ignore it, I would like to travel more, with the family”. If we get back to reality, though, Marian said that he puts 10 to 12 hours per day into his job, and he gives his family and loved ones three, maybe four hours a day, “between things”. Paunescu said it is important to try to keep a balance, “you can manage to do everything you wanted one day, without neglecting personal life”. He believes that “there is no question of a delimitation, a strict quantification, of the time assigned to the job and to the family. There are days when your job takes up all your time, same as there are days when each one of us wants to be with the family, and take time off from the job”. In his opinion, personal life is that spend with loved ones. “It is the time that you allocate to yourself, to meeting friends, to reading, traveling, the passions you have, in which you are defined as a man beyond the job, which is often times formal, and under more or less rigid rules”. For Marian personal life means allocating time for hobbies, as he himself is passionate about rafting and mountain climbing. It also means time for the family, friends, and for activities, in his case, the fitness room, theater, movies, reading, traveling. Elena Popa from Advice believes personal life is the most important one, “because that is where human personality’s aims are found the most”. She represents the “prizes” for the people who are making all the efforts, she said, “and the main motivation for the efforts they make”. Many people are bringing these personal aims in their profession, in their achievements there. In Popa’s opinion, if one’s personal side, which counts the most for most people, does not get sufficient satisfaction and fulfillment, its role of “effort motivator” decreases considerably, along with professional productivity. Statistically, experts say, a person’s morale plays a great role in professional life. “It has been remarked that a personality that is dissatisfied and unfulfilled has less results, and many failures, because there has to be a balance between personal wishes and professional achievements”. In conclusion, the time for one’s own person is very important for personal balance, otherwise, experts warn, dissatisfaction accumulates, and effects can be disastrous. “The most shocking examples in this sense” Popa said, “are the cases of those who work out their frustrations in their social, professional, and family environment, by aggression and violence, sometimes carried to extreme”.

Intr-un mediu de afaceri in continua dezvoltare vor exista mereu lucruri de invatat. Succesul nu depinde numai de abilitatea de a distinge ocaziile si oportunitatile, ci si de a lasa o carte de vizita care echivaleaza cu buna impresie si consolideaza relatii de afaceri pe termen lung.

Un studiu realizat in aceasta vara de publicatia Reader’s Digest semnala o situatie care nu face onoare Romaniei si capitalei, in special. Potrivit reporterilor acestei publicatii, al carei tiraj face inconjurul lumii in sute de mii de exemplare, bucurestenii sunt cei mai nepoliticosi europeni. Studiul, realizat in 35 de mari orase din lume, a plasat capitala Romaniei pe penultimul loc pe plan mondial, inainte de Mumbai (India), si pe ultimul loc in Europa.
Trecand peste aprecierile mai mult sau mai putin fondate ale studiului, ramane certitudinea ca regulile comportamentului politicos si adecvat sunt esentiale pentru existenta in societate. Iar in lumea afacerilor regulile sunt cu atat mai pretentioase.

Eticheta in business este o deprindere ce se formeaza in timp. Contrar a ceea ce s-ar crede, ea lipseste uneori chiar si la cele mai inalte nivele si in tari cu o traditie corporatista solida.

Paul Nuber, director general la Nestle Romania, isi aminteste de o situatie jenanta petrecuta chiar in inima capitalismului – Statele Unite.

“Este o scena de care nu-mi face placere sa-mi amintesc”, spune el. “Eram intr-o delegatie si luam pranzul cu un coleg. Am fost consternat sa vad ca isi indesa mancarea cu mana in furculita si vorbea cu gura plina. Asta s-a intamplat cu aproape 15 ani in urma. intre timp a ajuns sa lucreze in Europa. Sper ca a invatat intre timp manierele la masa. Chiar si asa, eu nu as mai lua niciodata masa cu el”. In Romania, oamenii de afaceri recunosc ca exista inca lacune de comportament, dar spun ca semnalele sunt bune. “In ultimii ani am constatat o evolutie pozitiva a comportamentului in afaceri din Romania”, spune Obie Moore, partener la firma de avocatura Salans. “Este un lucru firesc, pe fondul globalizarii. Oamenii incep sa inteleaga ca nu pot avea o afacere pe termen lung daca nu isi respecta partenerii”. Paul Nuber considera ca este de datoria lui sa atraga atentia asupra regulilor de politete ori de cate ori este cazul. “Odata, intr-un magazin, am atras atentia vanzatoarei ca nu este politicos sa ma lase sa astept in timp ce ea isi numara banii. De atunci, ori de cate ori m-a servit, a facut-o intr-un mod foarte politicos”. Gerd Tritschler, director de vanzari si marketing la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, adauga: “Sunt aici de un an si jumatate si am vazut multe schimbari pozitive. Noi avem succes aici tocmai datorita angajatilor. Cam 99% dintre ei sunt romani, la care se adauga sase expati – trei bucatari sefi si trei directori”.
Bogdan Baltazar, senior partner si president la Baltazar CHECK, pune mare accent pe valorile morale. “O afacere trebuie sa fie construita si consolidata in timp. Este foarte important sa ai demnitate, atat ca fiinta umana cat si ca om de afaceri. Civismul trebuie reconsiderat si reconstruit in Romania”. in opinia sa, lipsa de educatie are reminiscente in cei aproape 50 de ani de comunism. “Comunismul a creat multi monstrii”, spune el. “Saracia, lipsa informarii si a libertatii au omorat cultura si au incurajat coruptia. Faptul ca romanii au trait atata vreme intr-o minciuna totala, i-a facut sa devina duplicitari. Nu exista educatie, nu exista respect pentru spatiul public”.

Reguli de comportament

Codul bunelor maniere in afaceri include reguli pentru fiecare situatie si moment al relatiei cu partenerul de afaceri. O scurta trecere in revista arata ca sunt intotdeauna zeci de detalii de luat in calcul si o multime de situatii neprevazute.

Totul porneste de la prima impresie, care implica si punctualitatea .

“A sosi la timp la intalnire reprezinta pana la urma respect de sine”, arata Gerd Tritschler. “Cea mai frecventa scuza pentru intarzieri este traficul din Bucuresti – ceea ce este de inteles pana la un anumit punct. Dar daca stii ca poti intarzia, trebuie sa iti iei o marja de eroare”. Bogdan Baltazar este de acord.

“O intalnire trebuie sa fie eficienta. Nu ai voie sa pierzi timpul omului. De aceea, eu plec intotdeauna din timp la o intalnire, tocmai pentru ca traficul este imprevizibil. Daca se intampla sa ajung prea devreme, ma plimb prin zona cateva minute si incerc sa fiu la locul intalnirii cu doua minute inainte”.

Paul Nuber isi aminteste de un partener de afaceri care a intarziat la intalnire.

“I-am explicat ca m-a deranjat foarte tare gestul si cred ca m-am facut foarte bine inteles, pentru ca la urmatoarea intalnire – care a avut loc dupa un an – a venit cu 45 de minute mai devreme”. Prima impresie se completeaza cu aspectul si comportamentul persoanei. “Pentru a-ti impresiona placut partenerul de afaceri, intotdeauna strange-i mana respectuos, zambeste si fii imbracat adecvat”, spune Helen Stevens, account manager la Emerald Media, o companie de consultanta in PR din Marea Britanie.

A fi imbracat adecvat depinde in mare masura de domeniul in care lucrezi, considera Obie Moore. “Daca lucrezi in vanzari, marketing sau avocatura atunci trebuie sa ai tinuta business. Dar daca esti regizor, fotograf sau lucrezi intr-un domeniu artistic, atunci oricine va intelege o tinuta casual”. Hainele adecvate trebuie sa faca front comun cu restul tinutei. La femei conteaza machiajul si parfumul discret. in acelasi timp, barbatii trebuie sa se barbiereasca dimineata, dupa cum arata Baltazar: “Sa fii imbracat la costum, cu cravata si sa fii proaspat barbierit tine de niste reguli elementare de decenta si bun gust”. Pentru Tritschler este mult mai important ce sta in spatele hainelor.

“Este important ca eu sa simt ca sunt imbracat adecvat la o intalnire, dar nu conteaza daca interlocutorul este imbracat business. Un interlocutor bine imbracat nu este neaparat si un partener bun de afaceri”. Asta arata ca intalnirea de afaceri nu se termina odata cu prima impresie, din contra. Modul de prezentare in timpul intalnirii reprezinta de fapt proba de foc. O performanta de nota zece presupune inainte de toate o pregatire anterioara serioasa.

“Trebuie sa stii despre ce e vorba in intalnirea respectiva – care sunt obiectivele tale, ce vrei sa obtii de acolo”, spune Tritschler. “Totodata trebuie sa fii foarte bine documentat asupra persoanei cu care te intalnesti, tocmai pentru a interactiona mai bine cu ea – de ce are nevoie, care este afacerea sa, ce este important pentru ea”.
Baltazar isi aminteste o situatie neplacuta de pe vremea cand era presedinte la BRD-Groupe Societe Generale. “Nu pot sa uit intalnirea cu un comerciant important care dorea sa obtina de la banca finantare pentru o achizitie de petrol. Mi-a spus ca proiectul trebuie prezentat  unui comitet ONU, adaugand ca eu nu stiu ce e aia ‘comitet ONU’ si ca nu e cazul sa-mi explice. Daca s-ar fi informat inainte de intalnire ar fi stiut ca am lucrat in New York, pentru ONU, mai bine de zece ani.”

Pe parcursul discutiei, conteaza limbajul. Un discurs manierat contine intotdeauna marcile politetii – “te rog” si “multumesc”. Conteaza  insa si ceea ce spui – mesajul transmis, care vorbeste despre tine si despre ceea ce reprezinti.

Abilitatea de interlocutor este extrem de importanta in cadrul discutiilor tensionate.
“Cand te confrunti cu o criza trebuie sa intelegi mai intai problema”, spune Tritschler. “Asculta si pune intrebari de clarificare. Trebuie sa fii in permanenta politicos, indiferent de reactia partenerului de afaceri. Cand el este furios si irational, trebuie sa continui conversatia pe un ton calm, incercand sa gasesti cauzele altercatiei si solutii, calmand totodata interlocutorul. Eventual, intreaba-l pe el ce ar vrea sa faci pentru a solutiona problema. si fii mereu cat se poate de sincer”.

Bunele maniere la telefon
- Spune “te rog” si “multumesc” intotdeauna
- Fii intotdeauna politicos cu receptionera
- Retine intotdeauna numele asistentei personale (iti poate fi de mare ajutor la un moment dat!)
- Raspunde intotdeauna la telefon daca esti disponibil, chiar daca nu stii ce sa raspunzi pentru moment; promite sa revii cu un telefon odata ce vei fi obtinut toate informatiile necesare;
- Daca ai promis sa revii cu un telefon, asigura-te ca nu uiti si fa asta inainte de deadline!

Reguli la un eveniment “black tie” (termen folosit pentru a descrie pe scurt tinuta pentru o cina formala de afaceri)

- Pentru barbati inseamna costum negru, camasa alba si cravata neagra.
- Pentru femei inseamna rochie lunga, neagra si o buna ocazie de a-si expune bijuteriiile din diamant, “daca sunt suficient de norocoase sa detina asa ceva”, spune Helen Stevens.
- Nu-ti da jos sacoul inainte ca gazda sa incuviinteze acest lucru;
- Nu fuma pana la cafea si asta numai daca fumatul este permis;
- Multumeste gazdei la sfarsitul serii
- Nu uita sa trimiti un bilet de multumire a doua zi.

Anca Nicoleta Catalin (ex Anca Toma)

Publicat in The Investor, septembrie 2006

Behind the success of every manager is mainly the team, the skills, and knowledge of the people around him. The closest person is, in this case, the personal assistant. HR specialists say that managers admit this, especially when looking for such an employee.

The strong link
PA recruiting is one of the most difficult tasks, claimed Magda Ispas, HR expert for Xerox Romania. Daniela Kovacs, managing partner at Ants Performance, a staff recruiting firm, agrees. More than that, she said that employers believe that a PA for a manager is the key to the smooth running of a business.
“They have to be responsible people, who know what meeting can be canceled in a crisis, and which to handle personally, in order to wrap up a good day at work”, Kovacs emphasized. A manager’s assistant’s responsibilities differ from employer to employer: if we are talking about a multinational or a small LLC, a company with 1,000 or ten employees, a foreign or domestic company, in advertising or in construction. “Some characteristics”, added Kovacs, “are for that person to be communicative, with a very developed sense of organization, good knowledge of an international language, fast with a PC, and between one and five or six years experience. In the last years, a tendency has develop of not hiring people without university education. Ispas believes that the job in itself demands a very developed sense of responsibility. “Although this is a supporting job, the PA position is a key position in a company, hence its key role in management”, she said. At Xerox Romania, the main requirements for such a position are being “proactive, having team spirit, being attentive to detail, having good organization and planning skills, having the capacity to work with tight deadlines and lots of responsibilities in everyday activities”. In Great Britain, things are the same. In an interview with BBW, Helen Stevens, account director for Emerald Media, a PR consultancy company, shared with us some of her experiences in a PA position. She said that the requirements for such a job are mainly related to skills and attitude. Such requirements would be good communication and organization skills, excellent phone manners, writing speed (60 words a minute), good knowledge of essential computer programs, the ability to be multifunctional (doing several things at once), a positive and enthusiastic nature, professional ethics, and an ability to keep confidence under any circumstances. Stevens also thinks that the PA is the most important link in a company’s organigram.
Teodora Migdalovici, an alchemist for Migdale Amare (Bitter Almonds), an alchemical consultancy laboratory for success manager and ambassador of Cannes Lions to Romania, said character is an essential component too. “Being beautiful, polite, and smart are important criteria in selecting a PA”, she said. “After all, tell me what PA you have and I’ll tell you who you are. An assistant’s diplomacy, elegance, and style are a calling card and a subtle promise for the way in which you are. But none of these matter if there is a lack of character”, Migdalovici emphasized. She also warned that “a great assistant is also a considerable danger, if she lacks a good upbringing. When a competitor who cannot defeat you with competition solves the problem by offering your assistant a job. For a hundred dollars more and a slightly better position, your trusted person can spill the beans”, she concluded, dryly.

Natural qualities
It is not easy to live up to these expectations, and it can be very difficult to do everything, especially when you are an ungrateful and irrational boss, thinks Helen Stevens. “One of the companies I worked for”, she said”, “only asked me to answer the phone and take down messages. At another, however, I was working for a very busy enterpriser who expected me to do everything: buy flowers for the wife’s birthday, take the suits to the cleaner’s, setting up presentations and meetings with presidents of multinationals, down to hiring a private tutor for his dyslexic son and making sure that his coffee was the same color and temperature every time”.
Stevens said that in four moths later she decided to quit, and it turned out that she was one of the longest lasting PA’s for that particular manager.
The PA job is the most subjective compared to all others, say HR experts. Subjectivity starts with the interview itself, but also reflects in the title. Hence, a lot of preconceived ideas. Teodora Migdalovici believes that an assistant’s status for us, Romanians, who are a rather conceited nation when it comes to employers and managers, has a slightly pejorative connotation. “There are ambiguities when it comes to the status of PA”, she said, “especially when performance evaluations are uncertain and subjective. If they are too pretty, office folklore immediately insinuates too personal a relationship with the boss, or a lack of gray matter, or a combination of the two”, she concluded. Stevens believes the greatest mistake a PA can make is to get too friendly with a boss. “Even if you have a wonderful boss, the professional relationship boundary has to come first. You never should forget that the boss is the boss”, she warned. Therefore, do preconceived ideas originate mainly in the fact that the PAs are usually women, and managers are usually men? The situation has changed a while ago, experts assure us. The reason for which the job is more frequently given to women is very simple, specific skills.
“Employers claim that women are much more organized and have more responsibility”, admits Kovacs, from Ants Performance. “They answer the phone more pleasantly, and know how to explain more amiably why the director is not available. They find very fast an address in a file, and always know how a contract went in the last three years”, she added.
Magda Ispas added that when the PA position for Xerox was advertised, although many men showed up for the interview, it was easily noticed that so far the number of female candidates was much higher. So, we are talking about both about the interest manifested by the employer, and by the prospective employee. There are, however, exceptions: “I’ve seen men who choose assistants that they feels most comfortable being around”, Migdalovici admits. “The intimacy with the assistant, past a certain point, pushes one to want a state of comfort – like that when you are in an office and you want to take off the coat and tie for three or four hours”, she explained. “If you are a politician or a director who travels a lot, or appears in public a lot, sometimes the PA is at the same time an agenda organizer, a character you consult from time to time, a protector, or even a lucid driver, when you are tired of running around in the field. It is harder to put a woman behind a wheel when you are taking a nap”, she added, but she agreed that “women are better organized, more talkative, more attentive to detail, and generally naturally better at communicating”. By contrast, Helen Stevens said that one of the biggest advertising agencies in the world, which are managed by two directors which both have male assistants.

At the base of the pyramid
Even if it is sometimes stigmatized, the PA role is one of the most advantageous, especially as professional experience.
“When you are an assistant manager, you start right at the top, although wearing a mask of humility”, said Migdalovici. “Such a position sets you right on the trajectory of a CEO’s contracts and reference points. His life, his relationships, his ideas, are somehow in your hands. You learn from the start the managerial routine”.
A PA position can be, most times, a launching pad. This is also Migdalovici’s opinion. “It so happens that each assistant has in their bag a marshal’s cane. If they learn fast and well, you can see yesterday’s assistants be tomorrow’s managers”. Most times, very young people, with little experience, who don’t know where to start, choose this position as a stepping stone to a position they actually want. “in a sense, being the PA of an influential character in industry is more interesting than any other job, one that carries a richly adorned business card”, Migdalovici added. “One of the ladies of Romanian advertising”, she continued, “started off in such a position when she took off in the ’90s. Today she is an influential player on the communication market, and a sophisticated woman, confident, and a wonderful writer”.
A career in this area can have two connotation. We can talk about the beginning, a kind of base of the pyramid for a managerial position, or we can talk about the beginning of a successful career as a PA. From personal experience, Kovacs thinks that “each of us want more, and better”, so that everyone instinctively strive for a higher notch, “and when you are sorting the schedule for the director of Porsche, you know almost as much as he does, and you will probably be equally appreciated in order to be able to advance”, she concluded.
Also from personal experience, Migdalovici admits that “the best personal assistants are priceless, and rewarded proportionally for fidelity, discretion, and efficiency”.
Ispas also believes in the PA career, even encourages it. “The PA position has its role and importance”, she explained. “There are no real reason for not having a career in that position – if “having a career” is synonymous with being successful at what you are doing”.
Helen Stevens believes that being a PA can be a wonderful career if one has the necessary skills. Such a job, of we are talking about the very top, can pay around 50,000 pound sterling a year in the UK, traveling around the world, and may come with a lot of perks.

by Anca Nicoleta Catalin (ex Anca TOMA)
published in BBW on February 2007

interviu cu Silviu Hotaran, director general Microsoft Romania

Când i s-a propus funcţia de manager, Silviu Hotăran a fost sceptic în privinţa calităţilor sale. A acceptat provocarea cu condiţia să se întoarcă de unde a plecat dacă după un an nu are rezultate. De atunci au trecut 15 ani…

Vă consideraţi un manager împotriva curentului?

În România, probabil că sunt un manager împotriva curentului, dacă prin „curent” înţelegem tipul de conducere „one man show”, care domină încă aici. Cunosc nenumărate exemple de aşa-zişi manageri care vor să aibă totul sub comanda şi controlul propriu. După părerea mea, tipul acesta de conducere nu poate avea rezultate deosebite. Practic acest lucru înseamnă limitarea posibilităţilor de evoluţie.

Eu sunt manager de 15 ani şi nu pot vorbi decât despre experineţa personală care se limitează la medii de lucru unde potenţialul este extrem de ridicat.

La Microsoft, ne permitem să spunem că nu angajăm oameni buni sau foarte buni, ci pe cei mai buni. Pentru ca aceşti oameni să aibă randamentul maxim este nevoie de o organizare foarte bună. Ca manager am rolul, în primul rând, de a facilita pentru fiecare caz în parte, realizarea potenţialului în cele mai bune condiţii. Apoi, dacă e posibil, să pot crea o echipă din aceşti oameni cu personalităţi puternice şi creative, iar rezultatul să genereze dezvoltare.

Modul de a lucra împreună cu aceşti oameni diferă în funcţie de calităţile managerului, însă nu trebuie uitat faptul că se lucrează împreună.

Ce calităţi trebuie să aibă un manager? Ce calităţi trebuie să aibă un leader?

Sunt foarte multe teorii şi definiţii. Eu cred că un bun manager trebuie să aibe în el instinctul de a face pe cei din jurul lui să reuşească. În reuşita oamenilor pe care îi coordonează constă reuşita sa.

Se spune că trebuie să te naşti cu o anumită calitate pentru a fi manager. Aceasta constă de fapt, într-un reflex de atitudine. O premisă importantă pentru a deveni un bun manager este tocmai acest reflex de a-ţi găsi împlinirile în reuşitele celorlalţi.

La întrebarea dacă se poate învăţa sau nu să capeţi acest reflex, nu aş putea da un răspuns definitiv. Din punct de vedere teoretic, se poate crea acest reflex. Este ca implementarea unui nou sistem într-un computer. Partea umană însă, este diferită şi mult mai subiectivă.

Calităţile ce se pot educa sunt legate de comportament şi de alegerile pe care le poţi face ca manager. De exemplu când eşti pus în situaţia să alegi între a avea respectul celor pe care-i coordonezi şi deschiderea lor faţă de tine. Oamenii vor fi rezervaţi şi vor ezita să-ţi dezvăluie anumite probleme dacă alegi respectul. În cazul în care preferi deschiderea, vei avea mai multă bătaie de cap, dar vei cunoaşte problemele în timp util. Este foarte important să ştii cu exactitate care sunt problemele pentru a le putea rezolva. Problemele nerezolvate şi acumularea de frustrări duc în mod inevitabil la involuţie, chiar eşec.

Aşa că, problemele nu îmbătrânesc frumos.

Desigur, o altă caliatate a unui bun manager este însăşi experienţa sa. Practic, numai aşa poţi învăţa să devii un manager din ce în ce mai bun.

În cazul unui leader, lucrurile stau puţin mai diferit. Din punctul meu de vedere, un leader trebuie să aibă capacitatea de a arăta cum poţi parcurge un drum dintr-un anumit punct către altul. El trebuie să îi convingă pe cei din jurul său că acest drum este necesar şi să le explice cum trebuie parcurs. Un leader trebuie să îi insipre pe cei din jurul său, aspiraţiile sale trebuie să devină şi ale celorlalţi. Leaderul trebuie neapărat să fie un om care să aibă încredere, dar aceasta este o calitate pe care o poţi dobândi. 

Un bun leader nu trebuie să fie neapărat şi un bun manager. Desigur, este de preferat, mai ales pentru cei de la Micosoft.

Ce fel de manager sunteţi?

Ceea ce ştiu este faptul că eu m-am născut cu reflexul sau calitatea de a fi manager. Singura problemă a fost că am descoperit asta abia la 35 de ani. Aceasta a fost vârsta când, din întâmplare, am devenit manager. Eu sunt inginer de calculatoare şi mi-am imaginat că toată viaţa voi lucra în programare, că voi evolua în acest domeniu şi că voi fi din ce în ce mai bun. După o noapte în care m-am gândit serios la propunerea de a prelua funcţia de manager, am acceptat cu condiţia să mă întorc la programare dacă nu am rezultate după un an. La început am privit lucrurile cu teamă şi neîncredere. Mai târziu mi-am dat seama că trebuie să gândesc pozitiv pentru a reuşi. Evoluţia mea s-a datorat şi faptului că am fost pus în mijlocul situaţiei. În clipa în care gradul de complexitate al businessului este unul ridicat, nu mai ai voie să te gandesti la teama de nereuşită. Atunci când am fost speriat, îngrijorat si mi-am făcut griji, nu pot spune că rezultatele au fost din cele mai bune. Învătând să nu-mi mai fac griji şi acumulându-se şi rezultate, am început să am încredere în mine.

Acum încerc să împărtăşesc experienţa mea cu ceilalţi, fie că sunt oameni din echipa mea, fie că sunt colaboratori. Eu nu dau niciodată sfaturi. Tuturor le spun că vreau să le împărtăşesc o experienţă.

Să luam exemplul piramidei lui Maslow. Dacă ar fi să vă alcătuiţi propria piramidă Hotăran, pe ce nivel vă situaţi în acest moment?

Nu cred că pot lua în calcul o piramidă proprie fără Microsoft. În acest moment, aspiraţiile mele sunt cele legate de companie. Nu am ajuns în vârf şi personal nici nu-mi doresc asta. Îmi place mai mult călătoria decât ţinta.

Pe măsura ce evoluezi se schimbă şi aşteptările tale faţă de tine. Desigur, oricine ar putea spune că, dupa un succes nu poţi decât să te bucuri. Eu cred că trebuie să te şi îngrijorezi pentru că succesul respectiv reprezintă cheia urmatoarei tale provocari. Mereu spun că în fiecare succes trebuie aflată sămânţa următoarei provocări. Numai aşa, drumul va fi mereu deschis.

Eu cred că o relaţie nu poate fi constructivă dacă nu are şi nemulţumiri. Acestea nasc întotdeauna noi provocări. Ele constau în nevoia de a face lucrurile mai bine de fiecare dată. Perfecţiunea nu există decât în Rai, iar acolo nu se întâmplă mare lucru.

Sunteţi de acord cu ideea că managerul este unul din factorii esenţiali care determină măsura în care o companie are sau nu succes?

Da, sunt de acord. Fără îndoială că rolul echipei de management marchează succesul unei companii. Managementul trebuie să poată construi echipa de lucru formată din oamnei cu potenţial. Acest lucru porneşte de la recrutare până la formare şi dezvoltare. Nu este uşor. Totuşi succesul trebuie împărţit după merite.

Care ar fi sfatul pe care l-aţi da unui tânăr manager?

Îmi plac tinerii de acum. Îmi prezintă un potenţial pe care eu nu îl aveam la vârsta lor. Desigur nu i-aş da nici un sfat unui tânăr manager, însă i-aş împărtăşi foarte mult din experienţa mea. Eu nu vreau şi nici nu-mi propun să schimb lumea. Încerc să dau cât pot şi consider că este opţiune fiecăruia de a-şi alege singur căile de urmat

Îmi dorec şi îmi place să dăruiesc din experienţa mea. Asta îmi încarcă şi mie bateriile.

Există o măsură a succesului în ceea ce vă priveşte?

Eu măsor succesul personal foarte simplu.El ţine în cea mai mare măsură de capacitatea mea de a comunica lucruri. Aşa putem transmite şi împărţi lucruri. O comunicare trebuie să fie clară, concisă şi personală. Când spunem lucrurile în acest fel nu trebuie să avem dubii că mesajul nu a fost bine perceput.

 Dacă după o discuţie cu cineva nasc nevoia celuilalt de a mai sta de vorbă cu mine, consider că am avut succes.

Interviu publicat in revista The Investor, septembrie 2006

Text si foto: A.N. CATALIN (ex Anca TOMA)

He arrive in Romania in 2001 with a company which aimed to serve the Greek community in Romania. The great challenge was convincing customers of the quality of service. Sotiris Karagiozidis is the manager of Human Capital Solutions, an important human resource company, in which area he plans to become the leader soon.

He has a lot of plans for students who don’t know what road to follow. To this end, he initiated a lot of programs of counseling and training. He even has an online radio program, led by Karagiozidis, which is meant to direct young people and students, especially graduates. In addition, during his visit to BBW, Sotiris Karagiozidis told us that at this moment he is writing a book, although it is going slowly. This will be a “pocket book” with advice for young entrepreneurs.”I strongly believe that large companies should work for more than profit. Money will eventually arrive”, the HCS manager said. “They should do more for the community in which they live, contributing to change. We, as an HR company, deal with people, so we try in every way to be close to them and help them”.

He also talked about the speed with which things are happening in the Romanian economy, comparing it with that of its own country. “Greece joined the EU in 1981. At that time development was slower, and more gradual. It is normal for Romania to have a better pace, because of modern technology, innovation, and progress. The fact that things are happening so fast is not bad, the only problem is people adapting to it”, said Karagiozidis.

“Now things are chaotic, high paying jobs are very well paid, while the bottom level jobs are very badly paid. It is a reality that these wages are the lowest in the EU”, he said. The consequence is a weaker resume, according to Karagiozidis. “People are changing jobs a lot, in the hope of getting a better position”. Companies accept that, and he believes that is bad. The final result, however, is the employee’s resume. “You can have a good diploma, know a foreign language, have obvious talent, but you won’t be hired if you experience means having changed a job every year. Large companies need reliable people”, Karagiozidis explained.

 articol publicat in revista BBW, mai 2007

Victoria Barcelonei in finala UEFA Champions League din 2006 (2 – 1 cu Arsenal Londra), l-a confirmat pe Frank Rijkaard in randul celor mai buni antrenori din lume. Reteta succesului sau – o echipa unita, in care fiecare jucator este important, si un joc in ofensiva. Asta asigura victoria si spectacolul, considera el. Pentru spectatorul din tribune, tacticile antrenorilor preferati s-au transformat demult dintr-un simplu subiect de discutie in solutie de viata.

Deceniu dupa deceniu, fotbalul a consolidat o adevarata cultura internationala, iar strategiile antrenorilor sai si-au regasit utilitatea si in afara terenului. Antrenorul de fotbal este acum ‘ruda’ antrenorului de afaceri si de viata care ajuta omul modern sa se regaseasca pe sine. Stiinta poarta un nume sugestiv – coaching.
Specialistii atrag atentia ca nu este vorba de terapie.
“Coachingul se adreseaza persoanelor normale, sanatoase, fara disfunctionalitati, care vor sa realizeze o schimbare pozitiva semnificativa intr-un domeniu de viata – cariera, finante, relatii interpersonale”, explica Virgiliu Ricu, managing director la Chiron Consulting, o companie care ofera astfel de servicii. 
Prin comparatie, terapia este tranzitia de la o stare disfunctionala la una functionala.
“Coaching-ul isi propune tranzitia de la o stare functionala la o stare optima”, adauga Ricu. “Procesul prin care se realizeaza respectivele tranzitii este extrem de asemanator, ceea ce face ca in ochii multora coaching-ul sa apara drept o ‘psihoterapie reinventata’. Si in mare parte, chiar asta este”.
Coaching-ul nu este nici consultanta, adauga specialistii.
“Rolul unui antrenor este sa identifice obiectivele impreuna cu clientul sau si sa ii ofere un sprijin constant pana la atingerea scopului stabilit”, spune Mihai Popa-Radu, executive coach si managing partener la Seeds for Succes Romania.
Cu alte cuvinte, antrenorul il face pe client sa caute singur solutiile. Premisa este ca el isi doreste schimbarea.
“Specialistul pune doar intrebari”, subliniaza Ricu. “Si, cel mai important, nu judeca persoana din fata lui. Atitudinea sa este una de sprijin, de sustinere bazata pe profunda incredere a clientului. Scopul sau este sa-l ajute sa obtina ceea ce isi doreste, fie ca este vorba de o crestere a vanzarilor, o competenta anume sau de o viata echilibrata”.
Pare simplu, insa drumul nu e usor.
Oricine poate apela la coaching, spun specialistii. Succesul unui astfel de program nu inseamna insa numai un antrenor bun.
De exemplu, clientii lui Mihai Popa-Radu trebuie sa indeplineasca trei conditii. Prima si cea mai importanta este “sa isi doreasca schimbarea si sa ma convinga si pe mine de acest lucru”, arata specialistul. A doua conditie se refera la om ca factor de schimbare, iar a treia – “sa isi permita sa lucram impreuna”, rade el.

Coaching la birou

Solutiile de coaching vizeaza atat planul profesional (business coaching), cat si personal (life coaching). Fireste, aceste doua planuri se intrepatrund, “dar exista anumite puncte de focusare”, adauga Popa-Radu.
In Romania, accentul cade pe imbunatatirea performantelor la birou.
Business coaching se adreseaza managerilor care urmaresc sa isi imbunatateasca propriile abilitati de conducere si comunicare sau vor sa isi ajute subordonatii. Un business coach poate ajuta persoanele care nu au o directie clara in cariera, care simt ca isi pierd motivatia sau care gasesc prea putin sens in activitatea lor.
Mihai Popa-Radu vorbeste despre categoria managerilor care vor sa treaca de la strategia de conducere tip comanda/control la cea de leadership/colaborare. El spune ca al doilea tip de strategie are cele mai bune rezultate pe termen mediu si lung.
“Multi manageri isi dau seama ca ceva nu este in regula cu stilul lor de conducere. Venind la coaching ei isi identifica nevoia de schimbare si gasesc solutia de optimizare”, arata el.
Antreprenorii reprezinta o alta categorie de clienti. Ei fie doresc sa-si extinda afacerea, fie intampina blocaje repetate in actiunile lor.
“In prezent, companiile din Romania care apeleaza la astfel de servicii sunt companii elitiste, vizionare, care inteleg sa-si asigure un avantaj competitiv printr-o investitie sustinuta si consecventa in personal”, spune Ricu.
In opinia lui, nevoia de coaching apare atunci cand o companie cunoaste o crestere spectaculoasa si nu mai poate gestiona eficient noile probleme. insa poate fi vorba si de situatia inversa. Cand organizatia traverseaza perioade dificile, scad performantele angajatilor, apar conflicte interpersonale sau situatiile de stres si criza nu mai sunt administrate eficient.
Coaching-ul ofera un colac de salvare pentru o multitudine de probleme care pot aparea intr-o companie – inteligenta emotionala scazuta, abilitati manageriale sau leadership slab dezvoltate, lipsa unei viziuni corporatiste clare si coerente sau anxietate crescuta si management al stresului deficitar.
“Un program de coaching nu poate dura mai putin de 12 saptamani”, spune Popa-Radu. “Aproape 70% dintre clentii mei, desi au realizat schimbari importante, au dorit sa continuam programul si pentru alte obiective”, arata el.
Pentru Ricu, beneficiile coachingului sunt clare: o schimbare majora de viziune, imbunatatirea abilitatilor interpersonale, o gestionare mult mai eficienta a crizelor, scaderea nivelului de stres si anxietate, delegare eficienta, o crestere in planul asertivitatii si a productivitatii personale. 

Antrenorul ideal

Mihai Popa-Radu este singurul roman membru al European Coaching Institute, principala asociatie europeana de “professional coaching”. El propune zece intrebari pe care cei ce vor sa urmeze un program de coaching ar trebui sa le ia in calcul atunci cand intentioneza sa selecteze propriul executive coach:
 - Cum descrie coaching-ul si cum prezinta diferentele intre coaching si alte discipline conexe (terapie, consultanta, consiliere, training);
 - Tipul de coaching pe care s-a specializat si in ce fel (life coaching sau executive/business coaching);
 - Numarul de clienti platitori si o descriere sumara a fiecaruia din punct de vedere al temelor pe care lucreaza si al perioadei de cand lucreaza impreuna;
 - Numarul de ore de coaching platite la activ si durata medie a unui contract de coaching;
 - Referinte de la clienti (chiar daca exista un contract de confidentialitate, intotdeauna  – Situatiile in care au renuntat clientii la coaching (daca nu exista nici un astfel de caz, fie nu a avut suficienti clienti, fie nu spune adevarul);
 - Experienta practica de management/leadership (daca si ce pozitii de management a detinut, ce tipuri de echipe a condus, ce provocari profesionale relevante a intampinat si cum le-a rezolvat);
 - Conditiile in care nu accepta un client (coaching-ul presupune o relatie de parteneriat bazata pe incredere, deschidere si respect reciproc. Un antrenor adevarat trebuie sa aiba un profil al clientului ideal si/sau niste criterii pe care clientii sa le indeplineasca si care sunt in consonanta cu propriul sau sistem de valori).

Calitatile antrenorului
- ii plac oamenii si are o viziune optimista asupra vietii
- face abstractie de orice orgoliu sau parere personala
- este obiectiv
- stie sa asculte activ

text: Anca Nicoleta CATALIN (ex Anca TOMA)

articol publicat in THE INVESTOR , octombrie 2006